Și se făcea că prin Ardeal
It happened just like that, from a while ago
Umbla de-o vreme Iancu iar,
Iancu walked again in Ardeal,
Trecând îngândurat pe cal
Passing by musing, on his horse
Și cu pistoalele-n șerpar.
Carryng his pistols in his waistband.
Era tot tânăr și fecior,
He was still young, a lad
Și-avea pe chip surâsul blând,
And he had a gentle smile on his face,
Și ochii mistuiți de dor
And eyes full of yerning
Arzând pe fața lui de sfânt.
Burning on his saint like face.
Focuri se-aprind din deal în deal,
Fires are lit from hill to hill
Și cerul țării e curat
And our country's sky is clean
Când trece noaptea prin Ardeal
When Iancu Avram passes by
Iancu Avram îngândurat.
Musing, in Ardeal.
El se oprea din când în când
He stopped from time to time
S-asculte-n noapte nemișcat
To listen motionless
Zbaterea codrilor în vânt
To the rustling of the forests in the wind
Trecând spre el ca un oftat.
That came in his direction like a sigh.
Frunza-i în cale de cădea
Leafs were falling before him
În legănare și alin,
Waving gently,
De aur toată se făcea
And they turned into gold,
Și iarba toată de argint.
And the grass was turning into silver.
Mesteceni - lumânări de foc -
Birch trees - lighted candles-
Ardeau cu foșnet tremurat,
Were burning in a rustling tremble,
Să-i fie drumul cu noroc
For him to have a safer way
Și aerul înmiresmat.
And a more fragrant air.
Iar moții lui de dor plângând
And his moții, crying overflowed by feelings,
Din munți bătrâni, din verde plai
From the mountains and plains
Veneau să-l vadă viu trecând
Were coming to see alive
Pe-al lor de-a pururi tânăr crai.
Their always young ruller.