Translation of the song Melancolie artist Mihai Eminescu

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă

It seemed that midst the clouds a gate was opened wide

Prin care trece albă regina nopţii moartă.

Through which the pallid empress of waning night did ride.

O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie

O sleep, o sleep in silence, where thousand torches loom,

Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,

Wrapped in your silver garments, high in your crystal tomb,

În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,

Your sepulchre of heaven, of sky's arc opaline,

Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!

O you beloved, and worshipped, fair moon of night the queen!

Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,

Unbounded is the kingdom that dreams beneath your haze,

Ce sate şi câmpie c-un luciu văl îmbracă;

What villages and valleys are lighted by your rays;

Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var

The sky is all a sparkle, and 'neath your pallid gleam

Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.

The lonely ruined castle has walls of chalk it seem.

Și ţintirimul singur cu strâmbe cruci veghează,

The empty graveyard crouches beside the time-old church,

O cucuvaie sură pe una se aşează,

Its crosses leaning all ways, on one an owl a perch.

Clopotniţa trosneşte, în stâlpi izbeşte toaca,

The belfry creaks, the toaca against it upright swings

Şi străveziul demon prin aer când să treacă,

As though some flying demon with dark transparent wings

Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale

Had touched it unexpectedly while lighting on the ground,

De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.

That it begins to tremble, and gives a wailing sound.

Biserica-n ruină

The church, a ruin lorn,

Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,

Is bowed and sad and empty, a place of shadows mourn;

Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul -

And through it's gaping windows a moaning breeze is heard,

Se pare că vrăjeşte şi că auzi cuvântul -

As though grey witches whispered and one could hear their word.

Năuntrul ei pe stâlpii-i, pereţi, iconostas,

On pillars and on altar, and painted walls remain

Abia conture triste şi umbre au rămas;

Naught but the gloomy contours on which time spreads its stain.

Drept preot toarce-un greier un gând fin şi obscur,

For priest a cricket chirps a sermon fine, obscure;

Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.

For sexton digs a wood worm eternal sepulchre.

.....................

.........................

Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici -

Faith sets up in its churches fair icons to the saints,

Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,

And in my soul sweet fancy a fairy legend paints;

Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pas

But of time tossing billows, and wild tumultuous strain,

Abia conture triste şi umbre au rămas.

Naught but the gloomy contours and shadows now remain.

În van mai caut lumea în obositu-mi creier,

In vain I seek what happened in my exhausted mind.

Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier;

A hoarsely prating cricket is all that I can find.

Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu,

In vain my hand despairing upon my heart I clench,

Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.

Its stir is but a woodworm within the coffin bench.

Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură

When I look back on living, the past seems to unfold

Încet repovestită de o străină gură,

As though it were a story by foreign lips retold.

Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi cum n-aş fi fost.

As though I had not lived it, nor made of life a part.

Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost

Who is it then so softly this tale recites by heart

De-mi ţin la el urechea - şi râd de câte-ascult

That I should pause to listen... And laugh at what is

Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult.

As though it never happened?... Maybe since long, I'm dead!