Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
I didn't think I would ever learn to die.
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Forever young, wrapped in my mantle,
Ochii mei nălţam visători la steaua
My dreamy eyes I have raised to the star
Sîngurătăţii.
Of loneliness.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
When suddenly you appeared on my way,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
You suffering, painfully sweet...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
To the bottom I drank the sensuality of death,
Ne'ndurătoare.
Which had no mercy.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Mournful I'm burning alive, tormented like Nessus*
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Or like Hercules**, poisoned by his own shirt.
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
My ardor I cannot extinguish with all
Apele mării.
The waters of the sea.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Devoured by my own dream, I am mourning,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
On my own pyre I am melting in flames...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
May I resurrect luminous from it, like
Pasărea Phoenix?
Phoenix Bird***?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Perish from my way the disturbing eyes,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Return into my heart, sad indifference.
Ca să pot muri liniştit, pe mine
So I can die in peace, give me back to me
Mie redă-mă!
My own being!