Pierdut în suferinţa nimicniciei mele,
Lost in the suffering of my nothingness
Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos,
Like a leaf on the water, like a lightening in chaos,
M-am închinat ca magul la soare şi la stele
I prayed like the magus to the sun and the stars
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;
To grant me eternal rest.
Nimic să nu s-audă de umbra vieţii mele,
That nobody would know anything about the shadow of my life,
Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,
To pass like a breath, a sound, a spark,
Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie...
Like the tears shed in vain by a woman…
Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
My useless, dreamy mind is a scaffolding.
Căci ce-i poetu-n lume şi astăzi ce-i poetul?
For what is the poet in this world and what is a poet today?
La glasu-i singuratec s-asculte cine vrea.
To his lonely voice whoever wants to may listen.
Necunoscut strecoară prin lume cu încetul
Unknown he slowly makes his way into this world
Şi nimene nu-ntreabă ce este sau era...
And nobody asks what he is or was,
O boabă e de spumă, un creţ de val, un nume,
A grain of foam, a wave, a name
Ce timid se cutează în veacul cel de fier.
That shyly leaves his mark on the iron century.
Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume
It would have been better if he had never existed in this world
Şi-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri.
And instead of dying today, he should have died yesterday.