Codrule, codruțule,
Forest, trusted friend and true,
Ce mai faci, drăguțule,
Forest dear, how do you do?
Că de când nu ne-am văzut
Since the day i saw you last
Multă vreme au trecut
Many, many years have passed
Și de când m-am depărtat,
And though you still steadfast stand
Multă lume am îmblat.
I have travelled many a land.
Ia, eu fac ce fac demult,
Yea, and I, what have I done?
Iarna viscolu-l ascult,
Watched the years their seasons run;
Crengile-mi rupându-le,
Heard the squalls that through me groan
Apele-astupându-le,
Ere my singing birds have flown;
Troienind cărările
Heard the creaking of my boughg
Și gonind cântările;
Neath the mounted winter snows.
Și mai fac ce fac demult,
Yea indeed, what have I done?
Vara doina mi-o ascult
Done as I have always done;
Pe cărarea spre izvor
Felt my summer leaves re-growing,
Ce le-am dat-o tuturor,
Heard the village girls who going
Împlându-și cofeile,
By the path that meets the spring
Mi-o cântă femeile.
Melancholy doina sing.
Codrule cu râuri line,
Forest, though the tempests blow,
Vreme trece, vreme vine,
The years come and the years go,
Tu din tânăr precum ești
And the seasons wax and wane,
Tot mereu întinerești.
You are ever young again.
Ce mi-i vremea, când de veacuri
What of seasons, when for ages
Stele-mi scânteie pe lacuri,
All the sky my lake engages;
Că de-i vremea rea sau bună,
What of years ill or good,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
When the sap mounts in the wood;
Și de-i vremea bună, rea,
What of years or ill,
Mie-mi curge Dunărea,
When the Danube rolls on still.
Numai omu-i schimbător,
Only man is always changing,
Pe pământ rătăcitor,
O'er the world forever ranging;
Iar noi locului ne țânem,
We each do our place retain,
Cum am fost așa rămânem:
As we were, so we remain;
Marea și cu râurile,
Oceans, rivers, mountains high
Lumea cu pustiurile,
And the stars that light the sky,
Luna și cu soarele,
Saturn with its whirling rings,
Codrul cu izvoarele.
And the forest with its springs.