Era un melancolic om cel ce m-a oprit,
It was a melancholy man who stopped me,
Avea în ochi ceva ciudat, depărtat.
He had something strange in his eyes, distant.
Era un melancolic om când l-am întâlnit,
He was a melancholy man when I met him,
Cu semnul iernilor pe chip era cernit.
With the sign of winters on his face he was bereaved.
Melancolic, doar o clipă m-a privit.
Melancholic, he only looked at me for a moment.
Un om, un nor, un vis, un pas,
A man, a cloud, a dream, a step,
N-a plecat, n-a rămas,
He didn't leave, he didn't stay,
El n-a gustat din pâine și din vin.
He didn't taste the bread and wine.
Mereu de-atunci m-am întrebat
I've always wondered since then
Dac-a fost cu-adevărat
If it was true
Sau poate-a fost o aripă de vânt,
Or maybe it was a wing of wind,
Și dacă va mai reveni,
And if he comes back,
Într-un ceas, într-o zi,
In an hour, one day,
Când vor chiar și frunțile de nea.
When even the foreheads will be of snow.
Atunci, melancolia doar
Then, just melancholy
El îmi va da-o mie-n dar,
He will give it to me as a gift,
Căci ea e, știu, chiar tinerețea mea.
'Cause it is, I know, my very youth.