O, de-aș avea eu limbi o mie
O that I had a thousand voices!
Și mii de buze, să cuvânt,
A mouth to speak with thousand tongues!
Pe tonuri mii, o armonie,
My heart, which in the Lord rejoices,
Spre slava Celui pururi sfânt,
Then would proclaim in grateful songs
I-aș mulțumi de ce-a făcut
To all, wherever I might be,
Cu mine, fiul cel pierdut.
What great things God hath done for me.
O, de-ar suna glasul meu tare,
O that my voice might high be sounding,
Să se audă pân' la cer,
Far as the widely distant poles;
Căci sângele-mi ca-ntr-o vâltoare,
My blood run quick, with rapture bounding,
Se zbate, Doamne, când Te cer.
Long as its vital current rolls.
De-ar fi toată suflarea mea,
And every pulse thanksgiving raise,
Un imn spre înălțarea Ta!
And every breath a hymn of praise!
De ce tăceți, puteri a-mele?
O all ye powers that God implanted,
Mai sus, mai sus, zburați mai sus!
Arise, keep silence thus no more,
Și Domnului slujiți cu cinste,
Put forth the strength that He hath granted,
Drept mulțumire lui Isus!
Your noblest work is to adore;
Așa, sufletul, trupul meu,
My soul and body, make ye meet
Să-L servească pe Dumnezeu!
With heartfelt praise your Lord to greet!
Cânta-voi Ție, Doamne, imnuri,
Lord, I will tell, while I am living,
Cât voi putea rosti cuvânt!
Thy goodness forth with every breath,
Și jertfa bucuriei mele
And greet each morning with thanksgiving,
Ți-aduc cât voi fi pe pământ;
Until my heart is still in death;
Când buzele-mi n-or mai putea,
Yea, when at last my lips grow cold,
Suspinul meu Te-a lauda.
Thy praise shall in my sighs be told.