Translation of the song Miorița artist Romanian Folk

Romanian

Miorița

English translation

The little ewe (pastoral ballad)

Pe-un picior de plai,

Near a low foothill

Pe-o gură de rai,

At Heaven’s doorsill,

Iată vin în cale,

Where the trail’s descending

Se cobor la vale,

To the plain and ending,

Trei turme de miei,

Here three shepherds keep

Cu trei ciobănei.

Their three flocks of sheep,

Unu-i moldovan,

One, Moldavian,

Unu-i ungurean1

One, Transylvanian

Şi unu-i vrâncean.

And one, Vrancean.

Iar cel ungurean

Now, the Vrancean

Şi cu ce-l vrâncean,

And the Transylvanian

Mări, se vorbiră,

In their thoughts, conniving,

Ei se sfătuiră

Have laid plans, contriving

Pe l-apus de soare

At the close of day

Ca să mi-l omoare

To ambush and slay

Pe cel moldovan,

The Moldavian;

Că-i mai ortoman

He, the wealthier one,

Ş-are oi mai multe,

Had more flocks to keep,

Mândre şi cornute,

Handsome, long-horned sheep,

Şi cai învăţaţi,

Horses, trained and sound,

Şi câni mai bărbaţi,

And the fiercest hounds.

Dar cea mioriţă,

One small ewe-lamb, though,

Cu lână plăviţă,

Dappled gray as tow,

De trei zile-ncoace

While three full days passed

Gura nu-i mai tace,

Bleated loud and fast;

Iarba nu-i mai place.

Would not touch the grass.

- Mioriţă laie,

”Ewe-lamb, dapple-gray,

Laie bucălaie,

Muzzled black and gray,

De trei zile-ncoace

While three full days passed

Gura nu-ţi mai tace!

You bleat loud and fast;

Ori iarba nu-ţi place,

Don’t you like this grass?

Ori eşti bolnăvioară,

Are you too sick to eat,

Drăguţă mioară?

Little lamb so sweet?”

- Drăguţule bace,

”Oh my master dear,

Dă-ţi oile-ncoace,

Drive the flock out near

La negru zăvoi,

That field, dark to view,

Că-i iarbă de noi

Where the grass grows new,

Şi umbră de voi.

Where there’s shade for you.

Stăpâne, stăpâne,

”Master, master dear,

Îţi cheamă ş-un câine,

Call a large hound near,

Cel mai bărbătesc

A fierce one and fearless,

Şi cel mai frăţesc,

Strong, loyal and peerless.

Că l-apus de soare

The Transylvanian

Vreau să mi te-omoare

And the Vrancean

Baciul ungurean

When the daylight’s through

Şi cu cel vrâncean!

Mean to murder you.”

- Oiţă bârsană,

”Lamb, my little ewe,

De eşti năzdrăvană,

If this omen’s true,

şi de-a fi să mor

If I’m doomed to death

în câmp de mohor,

On this tract of heath,

Să spui lui vrâncean

Tell the Vrancean

Şi lui ungurean

And Transylvanian

Ca să mă îngroape

To let my bones lie

Aice, pe-aproape,

Somewhere here close by,

În strunga de oi,

By the sheepfold here

Să fiu tot cu voi;

So my flocks are near,

În dosul stânii

Back of my hut’s grounds

Să-mi aud cânii.

So I’ll hear my hounds.

Aste să le spui,

Tell them what I say:

Iar la cap să-mi pui

There, beside me lay

Fluieraş de fag,

One small pipe of beech

Mult zice cu drag;

Whith its soft, sweet speech,

Fluieraş de os,

One small pipe of bone

Mult zice duios;

Whit its loving tone,

Fluieraş de soc,

One of elderwood,

Mult zice cu foc!

Fiery-tongued and good.

Vântul, când a bate,

Then the winds that blow

Prin ele-a răzbate

Would play on them so

Ş-oile s-or strânge,

All my listening sheep

Pe mine m-or plânge

Would draw near and weep

Cu lacrimi de sânge!

Tears, no blood so deep.

Iar tu de omor

How I met my death,

Să nu le spui lor.

Tell them not a breath;

Să le spui curat

Say I could not tarry,

Că m-am însurat

I have gone to marry

Cu-o mândră crăiasă,

A princess – my bride

A lumii mireasă;

Is the whole world’s pride.

Că la nunta mea

At my wedding, tell

A căzut o stea;

How a bright star fell,

Soarele şi luna

Sun and moon came down

Mi-au ţinut cununa.

To hold my bridal crown,

Brazi şi paltinaşi

Firs and maple trees

I-am avut nuntaşi,

Were my guests; my priests

Preoţi, munţii mari,

Were the mountains high;

Paseri, lăutari,

Fiddlers, birds that fly,

Păserele mii,

All birds of the sky;

Şi stele făclii!

Torchlights, stars on high.

Iar dacă-i zări,

But if you see there,

Dacă-i întâlni

Should you meet somewhere,

Măicuţă bătrână,

My old mother, little,

Cu brâul de lână,

With her white wool girdle,

Din ochi lăcrimând,

Eyes with their tears flowing,

Pe câmpi alergând,

Over the plains going,

Pe toţi întrebând

Asking one and all,

Şi la toţi zicând:

Saying to them all,

Cine-a cunoscut,

’Who has ever known,

Cine mi-a văzut

Who has seen my own

Mândru ciobănel,

Shepherd fine to see,

Tras printr-un inel?

Slim as a willow tree,

Feţişoara lui,

With his dear face, bright

Spuma laptelui;

As the milk-foam, white,

Musteţioara lui,

His small moustache, right

Spicul grâului;

As the young wheat’s ear,

Perişorul lui,

With his hair so dear,

Peana corbului;

Like plumes of the crow

Ochişorii lui,

Little eyes that glow

Mura câmpului?

Like the ripe black sloe?’

Tu, mioara mea,

Ewe-lamb, small and pretty,

Să te-nduri de ea

For her sake have pity,

Şi-i spune curat

Let it just be said

Că m-am însurat

I have gone to wed

Cu-o fată de crai,

A princess most noble

Pe-o gură de rai.

There on Heaven’s doorsill.

Iar la cea măicuţă

To that mother, old,

Să nu spui, drăguţă,

Let it not be told

Că la nunta mea

That a star fell, bright,

A căzut o stea,

For my bridal night;

C-am avut nuntaşi

Firs and maple trees

Brazi şi paltinaşi,

Were my guests, priests

Preoţi, munţii mari,

Were the mountains high;

Paseri, lăutari,

Fiddlers, birds that fly,

Păserele mii,

All birds of the sky;

Şi stele făcliï!

Torchlights, stars on high.”

No comments!

Add comment