…demain ! et puis demain encore,
...demain! et puis demain encore,
Et puis toujours, demain !…
Et puis toujours, demain!...
În lupta cu traiul săracul când pică
In life’s lengthy struggle, the needy when falling
Și munca nu-i scoate nici codrul de pâine,
and still wanting for bread of the toiling
Oftează, dar totuși nădejdea-i rămâne,
the hope is still blooming in sighing and groaning
Nădejdea-i rămâne în ziua de mâine.
the hope in the day of the coming.
Tăcut, filozoful voind să despice
In silence, when thinker’s reflection is splitting
Un gând, o problemă adâncă-nțeleaptă,
the mystery question pursuing and probing,
Ades disperează de ziua de mâine,
he often forgets that tomorrow is coming
Dar ziua de mâine cu-ncredere-așteaptă.
but mor ’row the day in its promise is waiting.
Tâlharul din ocnă, sub silnică muncă
The convict in chains and driven to slogging
În care sămânța durerii culege,
and harvesting but the harvest of throbbing
Chiar el nu-ncetează cu ziua de mâine,
and never ceasing in day of the coming
Cu ziua de mâine credința să-și lege.
to that day his faith he is binding.
Și ziua de mâine e pârghia-n care
Tomorrow holds lever on present day sorrows
Își reazămă omul un astăzi fatal,
and souls rest their hopes on time that we borrow;
E veșnic aproape și veșnic departe,
it’s always near and always far
Și veșnic departe al liniștii mal !
the never reachable star.