În fiecare zi, ne batem joc
Every day, we make fun of ourselves
De păsări, de iubire şi de mare,
Of worries, of love, and of the sea (important things?)
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
And we don’t notice that, instead,
Rămîne un deşert de disperare.
A desert of despair remains.
Ne amăgeşte lenea unui vis
The laziness of a dream deceives us
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
We cancel it with a hesitation;
Ne reculegem într-un cerc închis
We find ourselves in a closed circle
Ce nu permite ochilor s-admire;
That does not allow eyes to admire it;
Ne răsucim pe-un aşternut posac,
We toss and turn on a gloomy bed,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
You would isolate yourselves in two, in cowardice.
Minţindu-ne cu guri care prefac
Lying to us with mouths which pretend
În zgură sărutările uzate;
Our kisses are like spent cinders;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
We find ourselves very naked late in the day,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
On an unacceptably sad low level:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Too skeptical and too alone, in too much desolation
Ca să mai ştim că dragostea există.
To be able to know again that love exists
În fiecare zi, ne batem joc
Every day, we make fun of ourselves
De păsări, de iubire şi de mare,
Of worries, of love, and of important things,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
And we don’t notice that, instead,
Rămîne un deşert de disperare.
A desert of despair remains.