Se scuturau toţi trandafirii
Roses all withered and wilted
În seara când ne-am despărţit;
the evening we drifted apart;
Plângea pădurea şi zefirii,
and forests and breezes all teared
Plângea şi lacul liniştit.
in stillness lakes crying all start.
Tu nu m-ai înţeles pe mine
My being you never have fathomed
Şi nici n-ai vrut să mă-nţelegi!
and never cared to comprehend!
Dar când ne vom cunoaşte bine,
that when seeing without passion
Vom fi bătrâni, vom fi moşnegi...
We would be old and by time bent …
Mă vei uita, că-s prea departe,
I’ll be forgotten, by the distance,
Cu toate că nu voieşti,
unwillingly, without intent
Mă vei uită, că şi uitarea
you will forget me since oblivion
E scrisă-n legile-omeneşti.
is written as a human trend.
Poate vreun murmur de chitară
And maybe when some strings will whisper
Îţi va trezi păreri de rău,
regrets awaken from the times now gone
Şi vei gândi întâia oară
and then just maybe for a whimper
La cel ce te-a iubit mereu...
you’ll ponder on the Dear John …