Translation of the song Niciodată toamna... artist Tudor Arghezi

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Never yet had autumn so enticing shone

Sufletului nostru bucuros de moarte.

To our soul - to eager to receive death’s blade.

Palid aşternut e şesul cu mătasă.

With pale silken fabrics all the plain’s been sewn.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

While for clouds the tree-leaves weave some new brocade.

Casele-adunate, ca nişte urcioare

Houses clustered closely – as so many a pitcher

Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,

With wine at their bottoms, thick with being old -

Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,

Lie on banks of azure, of the sun’s stream - richer,

Din mocirla cărui aur am băut.

– From whose muddy waters I have sipped pure gold.

Păsările negre suie în apus,

Flocks of darkling starlings climb the sky Westwards,

Ca frunza bolnavă-a carpenului sur

Like the sickly plumage of the gray hornbeam

Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,

Which is moulting sadly, as it casts upwards

Foile-n azur.

Leaves in azure’s beam.

Cine vrea să plângă, cine să jelească

Who’s inclined to mourning, who would like to wail,

Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,

Ought to hear their urging – though it’s far from plain –

Şi cu ochii-n facla plopilor cerească

Watch the torch of poplars that from heavens hail,

Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

Burying his shadow where they shade the plain.